pe vremea de inceput a wordpress-ului, in titlul paginii aparea mai intai denumirea blogului si apoi titlul postului. de aici si sensul: ” despre… <ceva>”.
se intampla ca de ceva vreme am schimbat provider-ul de cablu tv, iar actualul nu-mi permite sa aranjez posturile dupa propria ordine. inainte aveam realitatea pe 5, si ajungeam repede la ea printr-un simplu zapping. acum noua platforma este mai evoluata… si zappingul e rupt din context fata de noile optiuni: search, record, playback, etc.
asa se face ca la televiziunea stimabilului nu prea m-am mai uitat de vreo 2 luni. azinopate, intr-un exces de zel si lipsa de atractie fata de continutul media… zabovesc si pe realitatea cateva secunde si aflu ca l-au bagat la zdup pe patron.
mai sa fie… ma plictisesc repede de tv si trec sa rasfoiesc presa pe internet. eram curios sa vad de ce, cum…
consider ca in economia romaneasca avem 4 baieti destepti: tiriac, patriciu, vantu si voiculescu. ordinea enumerarii lor nu este in functie de avere, ci dupa o interpretare personala despre cat au muncit ei in viata
. spre deosebire de ultimii doi, tiriac si patriciu au pornit prin a face bani din ceva: tenis si arhitectura. vantu este un adevarat maestru al ingineriilor financiare moderne. ca a furat sau nu banii de la fni are mai putina relevanta (banii oricum au disparut, iar el nu a fost gasit oficial vinovat). dupa ce si-a construit o baza, omul a inceput sa produca – la fel ca si primii doi. cu totii avem nevoie de un impuls in viata. fie ca il numim zestre, mostenire, dar de nunta… e in natura omului sa porneasca in viata de la ceva
.
despre ultimul n-as vorbi prea mult. chiar daca raposatu’ nea Nicu nu i-a lasat banii (n.r. accesul la conturi) prin testament, omul doar nu era prost sa-i lase acolo.
arestarea lui vantu, asa cum era de asteptat (de catre cine ?!), a inceput sa faca valuri mari in media. deja doi dintre cei enumerati i-au sarit oarecum in ajutor. as fi curios sa stiu parerea lui tiriac…
eu am sa duc povestea mai departe cu un pasaj citit in copilarie dintr-o carte al carui nume nu mi-l amintesc…
se facea ca prin sat trecea un numar de ocnasi: inlantuiti, zdrentarosi, murdari. unii sateni, mai milostivi din fire, le intindeau o bucata de paine… alte muieri ii compatimeau: ca ce rau o duc. pentru ei nu conta ca poate unii dintre ocnasi omorasera copii, femei. ca talharisera la drumul mare… avea importanta imaginea pe care o vedeau in fata ochilor: semeni de-ai lor intr-o stare precara, provocatoare de mila.
aceiasi oameni, aceiasi sateni, pusi in fata unui eveniment intamplat la ei in batatura - sa zicem furtul unui cal, ar fi actionat imediat… s-ar fi ajutat de vecini, ar fi urmarit hotul… sau poate ca daca l-ar fi surprins in timp ce dezlega calul, poate chiar l-ar fi omorat acolo pe loc… pe el, pe cel care ar fi indrazint sa le atace locuinta, sa le fure calul.
punand in balanta ambele imagini, ocnasii aceia care poate ar fi omorat oameni, provocau mila… insa hotul de cai era o amenintare directa, calul era chiar al lor – deci nu ar fi avut remuscari fata de moartea hotului.
dincolo de amploarea moderna a povestii noastre… fresca de mai sus este cat se poate de reala.
oricum, baiatul e destept. de-a lungul timpului, si-a construit legaturile si si-a finantat legal oamenii care se simt acum obligati moral sa-l sprijine. este posibil sa reuseasca chiar performanta ca multi din cei 300.000 sa-l compatimeasca.
asta ar fi o turnura cu adevarat interesanta a povestii.